ORDINUL DE PROTECȚIE – remediu împotriva violenței domestice

Cum la români „bătaia este ruptă din Rai” încă din cele mai vechi timpuri și cum statisticile recente arată că nu ne-am schimbat prea mult în această direcție, legiuitorul român a reglementat în Legea nr.217/2003 republicată și modificată modalitatea prin care o victimă a violenței domestice poate obține ordinul de protecție împotriva agresorului.

Cine poate beneficia de ordinul de protecție?

 pe scurt, persoanele din mediul familial al agresorului, adică:

Ce tip de violență domestică se sancționează?

• violența verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
• violența psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau în orice altă modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar;
• violența fizică – vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activități cu grad mare de risc pentru viață sau sănătate și integritate corporală;
• violența sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
• violența economică – interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;
• violența socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuința comună, privarea de acces în spațiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;
• violența spirituală – subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă și de a învăța copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

În nicio formă și în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiția și onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violență definite în prezenta lege.

Ce măsuri, interdicții sau obligații se pot lua față de agresor?

• evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
• reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
• limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
• cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, și, după caz, a copiilor, într-un centru de asistență;
• obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
• interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
• obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
• interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
• obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
• încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora;
• suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială;
• obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie și poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condițiile Legii sănătății mintale și a protecției persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată. În cazul în care agresorul este consumator de substanțe psihoactive, instanța poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea acestuia într-un program de asistență a persoanelor consumatoare de droguri, conform art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
• obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de instanță potrivit împrejurărilor, la secția de poliție competentă cu supravegherea respectării ordinului de protecție;
• obligarea agresorului de a da informații organului de poliție cu privire la noua locuință, în cazul în care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuința familiei.
• verificări periodice și/sau spontane privind locul în care se află agresorul.

Ce autorități pot emite un ordin de protecție?

• Organele de Poliție – ordin de protecție provizoriu;
• Instanța de judecată de la domiciliul/reședința victimei – ordin de protecție propriu-zis.

Care este durata ordinului de protecție?

• Ordinul de protecție provizoriu – 5 zile;
• Ordinul de protecție propriu-zis – maxim 6 luni (inclusiv 1 lună, 2 luni, 5 luni etc.).

Ce căi de atac ce se pot exercita asupra ordinul de protecție dispus de Poliție sau de instanța de judecată?

• Contestația în 48h de la emiterea ordinului provizoriu;
• Apelul în 3 zile de la comunicare/pronunțare hotărâre – ordin de protecție propriu-zis.

ATENȚIE! Nerespectarea de către agresor a măsurilor dispuse prin ordinul de protecție provizoriu și ordinul de protecție dispus de instanța de judecată se pedepsește cu închisoarea de la o lună la un an.

  Nerespectarea de către victimă a măsurilor dispuse prin ordinul de protecție provizoriu și ordinul de protecție dispus de instanță conduce la obligarea acesteia la acoperirea cheltuielilor generate de emiterea și punerea în executare a ordinului.

Pentru întrebări și neclarități de natură juridică puteți contacta Cabinetul prin email:avocatropotanmihaela@gmail.com sau telefonic: 0758.947.745 și la sediul cabinetului de avocat situat în mun.Galați, str.Portului nr.19A, jud.Galați.