CONCUBINAJUL. A fi sau a nu fi?
Concubinajul pare a fi una dintre cele mai la îndemână modalități de conviețuire a două persoane, însă se constată că și cea mai problematică.
Ce se întâmplă cu bunurile dobândite în timpul concubinajului? Ce obligații există în raport de copiii cuplului după o despărțire? Poate un concubin să îl moștenească pe celălalt dacă unul dintre aceștia decedează?
Există deja câteva mituri legate de această modalitate de conviețuire, mituri pe care le vom clarifica în cele ce urmează:
În primul rând, din capul locului menționăm că parteneriatul civil nu este reglementat în legislația română. Astfel, concubinajul nu este recunoscut în nicio lege din România, neexinstând vreun drept sau obligație pe care concubinii să o aibă unul față de celălalt, așa cum se întâmplă în cazul căsătoriei.
În concret, niciunul dintre concubini nu este obligat să dea socoteală celuilalt cu privire la administrarea banilor proprii, cu privire la salariul încasat, putând dispune (cumpăra/vinde/închiria) de bunurile sale fără a cere acordul partenerului. Mai clar spus, bunurile achiziționate în timpul concubinajului aparțin celui care le-a cumpărat.
De aceea, la o eventuală despărțire a concubinilor, nu putem discuta în ceea ce privește partajul de aceleași condiții la ca o desfacere a căsătoriei, unde soții au avut un anume regim matrimonial. De regulă, bunurile aparțin celui care le-a achiziționat, fără ca celălalt concubin să aibă vreun vrept. Totuși, există și situații în care bunul a fost achiziționat de ambii concubini (în proporții egale sau diferite), iar în acest caz concubinii pot solicita partajul oricând.
În egală măsură, dacă există „contribuții” ale unuia dintre concubini la bunurile celuilalt (plata de rate la bancă, îmbunătățiri aduse imobilelor etc.), acestea pot fi recuperate de cel care a făcut investițiile respective doar dacă NU au fost făcute cu titlu de donație. Dacă nu este acesta cazul, atunci concubinul are la dispoziție un drept de creanță pentru recuperarea respectivelor cheltuieli, însă trebuie să ținem cont că acesta se prescrie în termen de trei ani de la efectuarea fiecărei „contribuții”.
În al doilea rând, în ceea ce privește copiii născuți dintr-o astfel de relație de concubinaj precizăm că au aceleași drepturi ca și cei născuți într-o căsătorie. Discuții există la o eventuală despărțire a concubinilor.
Dacă vorbim de un copil care nu a fost recunoscut de tată, autoritatea părintească va fi exercitată în exclusivitate de către mamă. În schimb, dacă a fost recunoscut, autoritatea se exercită în comun, DOAR dac cei doi locuiesc împreună.
Dacă cei doi concubini s-au despărțit, atunci modul de exercitare al autorității părintești asupra copilului, domiciliul minorului, dreptul la pensie de întreținere și dreptul de vizită se stabilește de către instanța de judecată.
În al treilea rând, în cazul decesul unui dintre concubini, celălalt îl poate moșteni DOAR DACĂ i-a fost făcut un testament de către cel decedat în care să se fi precizat bunurile pe care cel rămas în viață le moștenește. DE PRECIZAT că acele bunuri menționate în testament nu trebuie să intre în rezerva succesorală a rudelor defunctului, pentru că aceștia din urmă pot reduce moștenirea lăsată concubinului prin testament. În rest, rudele defunctului sunt cele care moștenesc legal.
Pentru întrebări și neclarități de natură juridică puteți contacta Cabinetul prin email:avocatropotanmihaela@gmail.com sau telefonic: 0758.947.745 și la sediul cabinetului de avocat situat în mun.Galați, str.Portului nr.19A, jud.Galați.
